Ferice de Cei Milostivi

Autor: Pastor Simi Timbuc

Dragi frati si surori va invit azi sa privim din nou la cuvintele Domnului Isus gasite in Mat 5:7  ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” La fel ca si in fericirile rostite mai inainte si aceasta este in contrast cu modul de gandire al lumii de atunci si de azi. Cei care am fost duminica trecuta seara (12 oct.) ne aducem aminte de cuvantul Domnului ce a fost predicat din Galateni 6:2, ,,Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.”  Fratele Liviu care a predicat ne-a invatat despre nevoia de a ajuta la ducerea sarcinilor semenilor la nivel spiritual, emotional, si material.  Pentru aceasta este nevoie de a arata mila fata de semenul nostru (oricine ar putea fi el).

Doresc sa privim intai la ce inseamna a fi milostiv. In contextul iudaic termenul mila, avea cel putin doua semnificatii: iertarea unei greseli/rani si ajutorarea. Cred ca Domnul Isus la folosit in ambele sensuri. Daca privim la termenul folosit in Latina miseriacordis, este un termen compus: miserans: mila si cor: inima; sau miseria cordis, durerea inimii. De aceea unii cercetatori inteleg ca termenul arata:

1.    cineva in suferinta, anxietate, nefericit
2.    dispozitie sufleteasca (a inimii) afectata de vederea unei astfel de situatii.

Termenul in Noul Testament este elehemon din eleos, derivat din ebraicul chil, care inseamna a fi in durere ca o femeie la nastere. Un alt termen ebraic este galal: a striga de durere, sau a te lamenta; fiindca o persoana milostiva empatizeaza, simte cu durerea semenului sau, plange impreuna cu el. In Evanghelii vedem pe Domnul Isus in mai multe situatii in care este miscat de situatia dureroasa a semenilor:  ,,Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;  (31)  aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.  (32)  Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta;[miscat de mila, n. red.] căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n’au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” (Mat 15.:30-32). Un alt exemplu il gasim in Luca 19:41-42, ,,Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,  (42)  şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.”
Dumnezeu in Vechiul Testamen se prezinta pe Sine lui Moise ca fiind: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie… (Exod 34:6); Neemia declara: ,,Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător. (Neemia 9:31); iar psalmistul David deasemenea ne spune: ,,Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate” (Psalm. 103:8).

Desigur ca Dumnezeu si-a aratat mila Sa la nivelul cel mai inalt cand a ales sa rascumpere pe omul pacatos. Omul in pacat este in starea cea mai deplorabila posibila. Prin venirea in lumea noastra Domnul Isus manifesta cel mai profund nivel de mila posibila. De asemenea vedem mila Domnului Isus manifestata in multe situatii si aratata fata de oameni bolnavi, flamanzi, in diferite necazuri, si sub robia demonica. Este o milostivire care actioneaza. Nu ramane doar in stadiul de recunoastere a situatiei ci se implica in oferirea solutiei pentru iesirea din ea.

In al doilea rand putem observa binecuvantarea sau fericirea care urmeaza: ei vor avea parte de milă!” Fiecare dintre noi avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Cineva spunea ca suntem mantuiti prin har, dar suntem sustinuti prin mila lui Dumnezeu. Avem nevoie de mila lui Dumnezeu cand cadem intr-o greseala, cand suntem intr-o nevoie spirituala, emotionala sau fizica. Cateva exemple din Sfanta Scriptura sunt revelatoare: ,,Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pînea lui” (Prov 22:9); Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;  (2)  Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pămînt, şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.  (3)  Domnul îl sprijineşte, cînd este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate boalele lui.  (4)  Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.” (Psalm 41:1-4). Apostolul Pavel citeaza pe Domnul Isus in FAp. 20:35 cand zice: ,,Este mai ferice să dai decît să primeşti.”

Domnul Isus ne indeamna: ,,Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.”  Luca 6:36. El ne invata si cum sa facem milostenia la nivel individual: ,,Ci tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta,  pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Mat 6:3-4). Atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament gasim exemple de oameni milostivi: Avraam, Iov, Tabita (FAp. 9:36) Corneliu (FAp. 10:2-4), etc. Dumnezeu raspunde la milostivirea noastra cu mila Sa (2 Sam. 22:26-27). Astfel, mila biruieste judecata.

In concluzie sa ne alaturam apostolului Pavel: ,,Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.  (10)  Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.”(Gal 6:9-10). In pilda Samariteanului milostiv Domnul Isus incheie cu cuvintele provocatoare si practice: ,,Care dintr’aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?”  (37)  „Celce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus“ (Luca 10:36-37). Aceasta este o calitate in care ne asemanam cu Domnul Isus, cu Tatal ceresc.