Biserica A Excelentei: Creste Spiritual
Dragi frati si surori in ultimele articole am privit asupra acestui subiect din perspective ale misiunii, a trezirii spirituale si a rugaciunii. In acest articol vom continua privind la o alta fateta a acestui subiect : Biserica zidita de Isus este o biserica biruitoare care creste la doua nivele : spiritual si numeric. De regula este cresterea spirituala urmata de cresterea numerica. In cartea Faptele Apostolilor, prima istorie scrisa a bisericii, ne este aratat: ,,Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea’’ FAp. 9 :31.
Si din acest pasaj observam ca accentul este pe aspectul spiritual cuprins in termenii: bucura de pace, intarea sufleteste, umbla in frica de Domnul. Acesti termeni descriu importanta spiritualului in viata bisericii si a fiecarui credincios. Sa-i analizam impreuna:
1. In primul rand biserica se bucura de pace.
Noul Testament vorbeste de cateva aspecte ale pacii sau nivele de crestere.
a. Primul aspect sau nivel este de a avea pace cu Dumnezeu : Deci, fiindcă sîntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Rom. 5 :1. Aceasta pace se primeste in urma acceptarii prin credinta a Domnului Isus. Astfel relatia de vrajmasie dintre om si Dumnezeu este schimbata in relatie de pace. Nu exista un alt mod de a intra in relatie de pace cu Dumnezeu decat prin Isus Cristos, prin credinta, prin har. Cine vrea sa aibe pace cu Dumnezeu trebuie intai sa accepte jertfa si neprihanirea Domnului Isus pentru el/ea.
b. Al doilea aspect este a avea pacea lui Dumnezeu in inima. Cum? Prin ajutorul Duhului Sfant. Una din caracteristicile roadei Duhului Sfant este pacea (Gal. 5:22). Aceasta pace a lui Dumnezeu este mai mult decat lipsa unui conflict. Ea inseamna a fi intreg, in siguranta, complet. Ea se manifesta in situatii dificile, necazuri, greutati, pericole. Domnul Isus s-a adresat ucenicilor: Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte. Ioan 14:27. Iar Apostolul Pavel scrie filipenilor: Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri. (7) Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus. Filipeni 4 :6-7.
c. Pacea cu semenii. Credinciosii bisericii(lor) din Iudea, Galilea si Samaria traiau intr-o relatie de pace, armonie. Aceasta vine numai in urma impacarii cu Dumnezeu si a primirii pacii Sale in inima. Este asa de trist sa vezi credinciosi care nu pot trai in pace, pentru ca ei nu au pace. Se tulbura pentru orice, creeaza tulburare, agita pe altii (care nici ei nu au pace). Te intrebi daca intr-adevar au ajuns sa-l primeasca in inima si sa-l cunoasca pe Isus care este Printul/Domnul pacii. Cuvantul ne invata, Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Romani 12:18. Adica un credincios nu este o sursa de conflict sau neintelegere. Pentru ca el/ea este in pace cu Dumnezeu si are pacea Sa in inima care il ajuta sa fie un factor de pace si nu de conflict (vrajba, cearta, neintelegere).
O Biserica a excelentei este formata din madulare sau credinciosi care raspandesc mireazma pacii, a intelegerii, a armoniei si a unitatii. Este asa de placut si minunat sa fii intre astfel de oameni si sa ai partasie cu ei. Doamne ajuta-ne ca si noi sa avem acest binecuvantat parfum pe care sa-l emanam in toate relatiile noastre.
2. Biserica se intarea sufleteste.
Urmatoarea caracteristica descrisa este edificarea spirituala. Imediat dupa Cincizecime, primii credinciosi staruiau sau perseverau in invatatura apostolilor. Edificarea spirituala se face in primul rand prin Cuvantul Scripturii. Apostolul Pavel scrie lui Timotei ca: Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (17) pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2Tim. 3:16-17. Atat V.T. cat si N.T. sunt de inspiratie divina si detin autoritate divina. Prin Scriptura, Dumnezeu ne invata cum sa umblam cu El, ne arata cine suntem, ne corecteaza prin mustrare si indreptare, ne confera intelepciune in viata zilnica. Prin Scriptura suntem echipati si inarmati spiritual pentru luptele spirituale ale vietii crestine. Lupta impotriva puterilor intunericului, a fortelor raului care se manifesta prin pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii (1Ioan 2 :16).
Edificarea se face prin predicarea Evangheliei sub ungerea Duhului Sfant. Darurile Duhului Sfant sunt date tot pentru zidirea sufleteasca. Acesta este scopul fiecarui dar oferit de Duhul Sfant. In 1 Corinteni 14, Apostolul Pavel descrie clar rolul darurilor spirituale incepand cu darul proorociei : Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mîngîiere… Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii…Ce este de făcut atunci, fraţilor? Cînd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. 1Co 14:3, 12, 26.
3. Biserica ,,umbla in frica de Domnul.’’
In Proverbe suntem invatati ca: Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n’are dece să se teamă. Prov. 29:25. Biserica excelentei creste in frica de Domnul si nu are frica de oameni chiar daca este persecutata. Din nefericire, azi tot mai putin se accentueaza acest important aspect al vietii crestine. Multi credinciosi sunt mult mai interesati de parerea semenilor, de aprobarea lor decat de aprobarea lui Dumnezeu. Nu vrem sa fim din aceasta categorie. Ca biserica a excelentei, care creste spiritual vrem sa umblam sau sa traim in frica de Domnul. Tot in Proverbe se arata multe binecuvantari pentru cel care se teme de Domnul. Aceasta nu inseamna o frica morbida ci respect sau reverenta fata de Dumnezeu. Frica de Domnul este definita ca fiind inceputul stiintei si a intelepciunii sau scoala intelepciunii. Ea este izvorul vietii si prin ea suntem paziti de multe pericole care sunt in jur. (Prov. 1:7; 8:13; 9:10; 10:27; 14:27; 15:33 ; 16 :6 etc.). Apostolul Pavel cheama pe credinciosii din Corint: Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. 2Cor. 7:1.
A umbla in frica de Domnul inseamna a cauta sa cunoastem si sa implinim voia lui Dumnezeu. Chiar daca aceasta voie este nepopulara, si poate aduce din partea celor din jur ironie, batjocura, izolare, persecutie fizica pana la moarte. Domnul Isus a spus ucenicilor Sai: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Matei 10:28. Fie ca noi sa umblam zilnic in frica de Domnul si sa crestem in aceasta, asemanandu-ne astfel tot mai mult cu Domnul nostru Isus Cristos.
