Ferice De Cei Flamanzi Si Insetati Dupa Neprihanire

Autor: Pastor Simi Timbuc

Dragi frati si surori va invit sa continuam cu meditatia noastra duminicala asupra unei alte fericiri rostite de Domnul Isus: ,,Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!“ (Matei 5:6). Domnul Isus se adreseaza audientei Sale de atunci la fel ca si noua prin cuvinte care sunt foarte uzuale: foame si sete. Termenele folosite aici descriu o nevoie fundamentala si universala. Este o nevoie care nu se satisface o singura data si nu mai o simtim. Pentru a trai ea trebuie mereu satisfacuta. Chiar de mai multe ori intr-o zi. Intr-un comentariu omiletic scrie: Foamea si setea sunt  un apetit sanatos [pentru un trup sanatos], care aduc bucurie si satisfactie cand sunt implinite; dar cand nu sunt implinite produc durere, o suferinta care tortureaza.”


Sa vedem intai Starea descrisa de Domnul Isus: In Israelul de atunci putini erau oamenii care traiau o viata prospera. Majoritatea erau oameni saraci care au experimentat foamea si setea descrisa aici. Termenul folosit pentru foame este peinao, si descrie o stare disperata de foame. Pentru sete este folosit termenul dipsao, care la fel descrie nevoie puternica/dureroasa de apa. Stareade foame si sete descrisa de Isus arata conceptual de dorinta sau nevoie umana. De exemplu, de ce azi este asa de greu pentru multi oameni sa slabeasca? Deoarece dorinta/pofta de mancare este asa de puternica incat este foarte dificil de a lupta impotriva ei (mai ales pe termen lung). Ea ajunge sa controleze pe oameni si le directioneaza viata.


Expresiile de foame si sete descriu metaforic nevoi si dorinte spirituale. Domnul Isus arata clar  acest lucru in Evanghelii. De exemplu Ioan 7:37-38, „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura.” De asemenea in Ioan 4:10, in conversatia cu femeia din Samaria la fantana lui Iacov Domnul Isus zice: ,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”


In Vechiul Testament, deasemenea gasim aceste expresii exprimand nevoi spirituale: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n’are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!  (2)  De ce cîntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cîştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mînca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase” Isaia 55:1-2. In Matei Domnul Isus citeaza din cartea Deutoronomul ,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu” (Mat 4:4).


In textul nostru Domnul Isus spune,  cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire… Ce inseamna aceasta? Termenul neprihanire-dikaiosune-se poate traduce si: indreptatire, dreptate. Apostolul Pavel dezvolta invatatura despre neprihanire sau justificare prin credinta in Epistola catre Romani. Va invit sa cititi pentru dumneavoastra in special capitolele 3 si 4. Ideea principala este ca aceasta neprihanire se obtine print relatie personala cu Dumnezeu in persoana Domnului Isus. De asemenea aici neprihanire sta pentru binecuvantari spirituale: ,,Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Dr. Hammond, in Catechismul Practic distinge intre foame si sete. Foamea este dorinta de a manca pentru sustinerea vietii cum este numita neprihanirea sfintitoare. Setea este dorinta de a bea pentru improspatare si e privita ca neprihanirea ca indreptatire in sensul iertarii noastre.


Ceea ce Isus ne spune aici este foamea si setea dupa relatia cu Dumnezeu, dupa partasia cu El in Isus Cristos. Fiecare dintre noi suntem flamanzi sau insetati dupa ceva, fie dupa lucruri materiale, nevoi emotionale sau nevoi spirituale. Este important in care categorie suntem si cum raspundem la nevoile pe care le avem. Chiar la nevoile spirituale unii raspund prin inlocuitori carnali sau prin auto-indreptatire, asa cum au facut poporul din timpul lui Ieremia:  ,,Căci poporul Meu a săvîrşit un îndoit păcat: M’au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă”(Ieremia 2:13). Toate acestea nu aduc satisfactie, nu satura.


Isus arata ca fericirea este pentru cei care doresc din inima neprihanirea lui Dumnezeu. Acestia au promisiunea ca foamea si setea lor va fi satisfacuta: Căci voi răcori sufletul însetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.”(Ieremia 31:25); Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi..” (Luca 1:53). Numai umblarea zilnica impreuna cu Isus prin Duhul Sfant adduce adevarata satisfactie si satura sufletul nostrum. Un astfel de credincios nu se multumeste sa fie numai Duminica la partasie cu Biserica, nu citeste Scriptura doar din cand in cand, nu lipseste de la rugaciune. Ci el sau ea este cauta zilnic sa citeasca Scriptura, sa fie impreuna cu Biserica la inchinare si rugaciune si studiu biblic de fiecare data cand se aduna. El sau ea participa la Masa Domnului (Cina) cu regularitate. Astfel sufletul este hranit si creste spiritual in asemanarea cu Isus Cristos fiind transformat ,,în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2Cor. 3:18b).


Dragi frati si surori doresc in incheierea acestei meditatii ca fiecare din noi sa avem parte de aceasta fericire. V adores o saptamana binecuvantata in care zilnic sa fim hraniti din adevarata Paine si sa bem din adevarata Apa, Isus Cristos. Cu deosebita pretuire si dragoste al dumneavoastra frate si slujitor in Domnul Isus Cristos, Simi Timbuc.