Biserica A Excelentei: Rugaciunea

Dragi frati si surori, continuam prin acest articol, seria inceputa cu privire la Biserica intentionata si zidita de Isus, Capul bisericii. Domnul mi-a pus pe inima de a privi in cuvantul Sau pentru a vedea si reimprospata invatatura despre biserica Sa. Ca biserica a secolului XXI, asaltata de tot felul de forte si influente din interior si exterior e nevoie sa pastram vie conectia cu Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel vom pastra partasia cu Tatal, Fiul, Duhul Sfant si cu biserica primara a Domnului Isus. Apostolul Ioan ne invata despre aceasta partasie in prima sa epistola: Ce era dela început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mînile noastre, cu privire la Cuvîntul vieţii,  (2)  pentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată;  (3)  deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.  (4)  Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 1Ioan 1:1-4 Apostolul ne arata ca intr-o astfel de partasie inima noastra va fi plina de bucurie ,,bucuria voastră să fie deplină.’’

Astazi sunt multi credinciosi crestini de diferite culori confesionale care nu mai au aceasta bucurie. Desigur sunt mai multe cauze pentru aceasta lipsa de bucurie. Pot sa fie ingrijorarile veacului, indiferenta spirituala, viata traita in diferite forme de ignoranta, sau lipsita de evlavie. Astfel, apostolul in epistola catre Evrei ne cheama: Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.  (2)  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.  (3)  Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Evrei 12:1-3.

Pentru a mentine aceasta partasie si a reusi sa privim constant la Isus ca sa avem bucuria deplina si sa nu cadem in descurajare, deznadejde ori depresie va invit sa privim la o alta caracteristica a bisericii care exceleaza in trairea la nivelul chemarii lui Isus. A bisericii care exceleaza in indeplinirea mandatului si misiunii data de Isus. Aceasta caracteristica este de asemenea esentiala la nivel individual cat si al comunitatii. Ea este o trasatura ce poate fi vazuta clar in oamenii lui Dumnezeu ai Vechiului Testament, in viata Domnului Isus, in viata apostolilor si a bisericii primare. Ea este Rugaciunea.

Daca privim in viata bisericii si a poporului Israel in momentele de viata spirituala vom observa ca rugaciunea a fost instrumentul si arma prin care si-au mentinut vitalitatea spirituala. Tot prin rugaciune s-au intors si au fost ridicati din apostazie sau indepartarea de Dumnezeu. Pentru a intelege mai bine va invit sa continuam sa privim la acelasi episod la care am privit si in articolul precedent. Este dedicarea templului facuta de Solomon, descrisa in 2 Cronici 6 si 7.

1. Poporul lui Dumnezeu s-a unit in Rugaciune.

Rugaciunea individuala si in odaita este foarte importanta. Totusi pentru biserica, asa ca pentru Israel rugaciunea corporativa, in comun, publica este vitala pentru biserica. La dedicarea templului focul s-a coborat in urma rugaciunii. Biserica primara a experimentat pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime in urma a 10 zile de unire in rugaciune. Apoi Duhul Sfant s-a manifestat cu putere vizibila de catre multimea adunata de sarbatori la Ierusalim. Chiar daca unii au ironizat manifestarea Duhului, totusi multi au fost convertiti si au experimentat o viata plina de bucurie si pasiune pentru Isus. In Fapte 2 :42, Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete.  (42)  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. Si aceasta afost doar inceputul, fiindca biserica a continuat sa traiasca o viata de rugaciune comunitara. Apostolul Pavel indeamna pe crestinii din Tesalonic, ,,Rugaţi-vă neîncetat.’’ 1 Tes. 5:17. Apostolul Petru de asemenea cheama pe credinciosii imprastiati prin Imperiul Roman: ,,Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.’’ 1Pet. 4:7.

Si noi ca biserica a Domnului Isus avem aceasta responsabilitate de a avea o viata de rugaciune. Domnul cheama pe Ieremia astfel: ,,Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.’’ Ieremia 33 :3. Prin rugaciune, nu doar noi ne adresam lui Dumnezeu ci si Dumnezeu ne vorbeste noua si ne reveleaza voia Sa.

2. Rugaciunea insotita de Smerire inaintea Domnului.

Rugaciunea reflecta starea interioara a credinciosilor. Putem vedea aceasta in cartea Pslamilor, in pilda rostita de Isus cu privire la fariseul si vamesul care au mers sa se inchine la templu (Luca 18 :1-14). Trebuie sa venim inaintea Domnului cu o inima smerita. Domnul Isus spune in pilda din Luca 18 :14, ,,…oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.” Si apostolul Iacov indeamna in acelasi spirit cu Isus, ,,Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.’’ Iacov 4 :10.

3. Rugaciune pentru a cauta fata Domnului.

Inspre Dumnezeu se indreapta rugaciuni in continuu. Cred ca majoritatea dintre ele, bazat pe experienta personala (marturisire) si observatii din lumea crestina, sunt rugaciuni pentru nevoi personale sau a celor din jur cu privire la situatii sau cause. Nu este rau sa ne rugam pentru aceste nevoi. In ambele testamente se incurajeaza sa venim inaintea Domnului cu nevoile noastre. Totusi exista o rugaciune care cred ca ar trebui sa fie prioritara in viata credinciosului. Este rugaciunea in care sa cautam fata Domnului. Adica sa cautam pe Domnul mai mult decat binefacerile Lui. Sa fim flamanzi si insetati dupa comuniunea cu El. Acest mod de rugaciune este placut Domnului. Si Domnul Isus a spus ucenicilor si multimii care-L asculta: ,,Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.’’ Matei 6:33. Fiind in comuniune cu Domnul, in voia Lui, El se angajeaza sa se ingrijeasca si de celelalte nevoi.

4. Rugaciune insotita de pocainta.

Pacatul impiedica rugaciunea atat prin faptul ca elimina dorinta de rugaciune cat si ca rugaciunea indreptata inspre El este blocata. Doar rugaciunea de marturisire cu pocainta este primita. Pocainta aduce favoarea lui Dumnezeu peste pacatos si astfel viata ii este transformata si binecuvantata.

In incheiere, va doresc dumneavoastra si noua ca biserica sa avem o viata de rugaciune constanta prin care sa ne unim inaintea Domnului, sa cautam fata Lui, traind insmerenie si pocainta. Cu deosebita pretuire si dragoste al dumneavoastra frate si slujitor in Domnul Isus, Simi Timbuc.