VIRTUTEA RABDARII: O PROVOCARE!

Dragi frati si surori, dupa o pauza in care am avut mai multe evenimente frumoase despre care am menionat in duminicile respective, reluam seria de articole despre virtuti crestine. In acest articol, pe scurt, va invit sa meditam impreuna la virtutea crestina a rabdarii, care este o caracteristica a roadei Duhului. John Stott, imparte roada Duhului in 3 categorii: (a) primele trei privesc relatia cu Dumnezeu: dragostea, bucuria, pacea; (b) apoi relatia cu semenii: rabdarea, bunatatea, facerea de bine; (c) si in final relatia cu noi insine: credinciosia, blandetea, infranarea poftelor (auto-controlul).

In buletinul din 1 iulie am privit la definirea rabdarii si beneficiile ei in viata unei persoane, familii sau comunitati. Din beneficiile ei putem aminti: (1) imbunatatirea relatiilor interumane (familie, biserica, societate) Efes. 4:2; (2) intelegerea mai bine a voiei lui Dumnezeu cu privire la viata noastra (ex. Iosif trecand prin toate incercarile vietii spune fratilor sai ca ei au vrut sa-i faca rau, dar Dumnezeu era in control si a condus toate lucrurile spre un scop bun Genesa 50:20); (3) ajuta la depasirea mai usor a incercarilor, problemelor vietii (Iacov 1:2-4); (4) rabdarea practicata transforma bisericile (Romani 15:5). Azi vom privi la faptul ca rabdarea este o provocare pentru fiecare dinre noi. Adica nu este usor a dezvolta aceasta virtute, desi aduce multe binecuvantari si de multe ori este dorita. Sa incercam sa raspundem la intrebarea de ce este greu/dificil in a dezvolta virtutea rabdarii:

1. Rabdarea este impotriva naturii noastre umane. Nu ne nastem cu rabdare. De exemplu, bebelasul care se trezeste in timpul noptii nu se gandeste, “Mama si Tata sunt obositi. Am sa astept un timp mai convenabil pentru ei pentru a-i anunta ca mi-e foame sau sa ma schimbe.” Nu. Ci el/ea plange nerabdator pana primeste atentia de care are nevoie. Sau daca sunem in calatorie cu copilasi de 4-5 ani. Mereu intreaba: Cat mai este? Cand ajungem? N-am ajuns inca?  Ori uneori la serviciile divine: Cand se termina? Mai este mult? Prin natura sa omul este lipsit de rabdare. Ganditi-va cand sunem la rand la magazin si sunt persoane in fata. Mai ales daca e cineva despre care credem ca sta “nejustificat” de mult. Tendinta este de a incheia repede ce avem de facut si sa mergem mai departe.

2. Un alt motiv pentru care dezvoltarea virtutii rabdarii este grea, este ca neghina mandriei, a orgoliului, egoismului si a maniei cauta sa o inabuse. Am citit despre o situatie cand un autoturism s-a defectat in traficul agomerat. Era la semafor si s-a facut verde, dar n-a putut porni sa mearga mai departe.  Soferul a incercat tot ce a putut pentru a porni, dar n–a mers. Din spate ceilalti soferi au inceput sa claxoneze, ceea ce facea situatia mai grea. In final, s-a dat jos din masina lui s-a dus la prima masina din spate si a zis celui de la volan: ,,Imi pare rau, dar nu pot porni masina. Te rog, daca vrei sa incerci tu sa o pornesti si eu voi sta aici sa claxonez in locul tau.” Majoritatea oamenilor vreau ca lucrurile sa mearga numai in directia lor. Daca nu este asa devin nerabdatori, nervosi, agitati si chiar maniosi. Aceste stari sunt efectul starii interioare ca reactie la ce se considera a fi contrar vointei sau planului lor.

3. In al treilea rand, dezvoltarea rabdarii este contrara culturii in care traim. Lumea in care traim este o lume grabita, ce alearga incontinuu. Psihologul renumit Carl Jung spunea inr-o imprejurare: ,,Graba nu este de la diavolul ci este diavolul insusi.”  Nerabdarea este considerata o virtute fiindca se spune ca asa se realizeaza mai mult. Suntem intr-o presiune continua de a face cat mai mult. Avem liste cu ce sa facem nu doar pe zile ci chiar pe ora sa la minut. Nu este gresit in a fi disciplinati si planificati. Este chiar important. Insa uneori urgentul preia locul importantului. Astfel traind sub tirania urgentului pierdem valoarea a ceea ce este important. Aici intra relatia noastra cu Dumnezeu, formarea noastra spirituala si modelarea tot mai mult asemenea Domnului Isus Cristos, acordarea importantei cuvenite relatiilor cu cei dragi din familie sau biserica Proverbe 14:29; 15:22).

Acestea sunt doar trei din dificultatile dezvoltarii roadei binecuvantate a rabdarii in gradina sufletului nostru. Ma opresc aici cu gandul ca DOmnul ne poate constientiza pe fiecare unde sa lucram si sa colaboram pentru cresterea rabdarii in vietile noastre. In numarul urmator vom privi in Scriptura pentru a intelege cum sa cultivam si sa dezvoltam rabdarea. Pana saptamana viitoare va doresc binecuvantarea Domnului si insotirea harului Sau in fiecare zi. Cu deosebita pretuire si dragoste al vostru slujitor si frate in Domnul, Simi Timbuc.